Secreții vaginale anormale
Scurgerea vaginală (leucoreea) este un fenomen fiziologic absolut normal, având rolul de a curăța, hidrata și proteja sistemul reproductiv împotriva infecțiilor. Totuși, atunci când secreția își modifică brusc volumul, culoarea, consistența sau mirosul, corpul tău îți semnalează un dezechilibru. În cabinetul ginecologic, analizăm cu atenție aceste modificări pentru a stabili diagnosticul corect și a-ți reda confortul cotidian.
În cadrul consultației, evaluăm tipurile de secreții anormale în funcție de caracteristicile lor specifice:
Modificări de Culoare și Consistență
O secreție vaginală normală este transparentă sau albicioasă, fluidă sau ușor vâscoasă (în funcție de perioada ciclului menstrual). Schimbările de aspect sunt primele semne ale unei infecții:
- Secreție albă, abundentă și grunjoasă (ca brânza de vaci): Este indicatorul clasic al unei infecții fungice (candidoză vaginală), însoțită de obicei de mâncărimi intense.
- Secreție galben-verzuie, aerată sau spumoasă: Sugerează adesea o infecție cu Trichomonas vaginalis sau alte bacterii cu transmitere sexuală.
- Secreție cenușie sau albicioasă, omogenă: Este specifică vaginozei bacteriene, o perturbare a florei microbiene normale.
Modificări de Miros
O secreție vaginală sănătoasă nu are un miros strident sau neplăcut. Apariția unui miros neobișnuit indică proliferarea unor bacterii anaerobe.
- – Miros de pește alterat: Este simptomul patognomonic (specific) pentru vaginoza bacteriană (provocată frecvent de Gardnerella vaginalis). Mirosul devine mult mai accentuat după contactul sexual sau în timpul menstruației.
- – Miros fetid sau alterat: Poate apărea în cazul infecțiilor severe ale colului uterin (cervicite severe) sau din cauza prezenței prelungite a unui corp străin (ex: un tampon uitat).
Simptome asociate (disconfort local)
Secrețiile anormale vin rar singure.
Evaluăm impactul acestora asupra întregii zone vulvo-vaginale:
- Iritație și prurit (mâncărime): Evaluăm prezența inflamației vulvare (vulvită) asociată secreției.
- Arsuri la urinare (disurie) sau la contact sexual (dispareunie): Investigăm dacă infecția a afectat uretra sau țesuturile profunde ale vaginului și colului uterin.
Cum stabilim diagnosticul exact la cabinet?
Pentru a nu trata simptomele „în orb” cu tratamente generale care pot distruge flora locală benignă (lactobacilii), aplicăm un protocol riguros:
- Examen clinic cu specul pentru vizualizarea directă a secreției și a pereților vaginali.
- Recoltare pentru examen microscopic (pe lamă) și culturi bacteriene/fungice cu antibiogramă și antifungigramă.
- -este moleculare tip PCR pentru bacterii atipice (Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma), dacă aspectul clinic o impune.